Un alt mode de a zbura – Dirijabilul

Dirijabilul este un aerostat cilindric de secțiune circulară sau ovală, cu extremitățile alungite, umplut cu gaz ușor (hidrogen sau heliu) sau cu aer cald, dispunând de organe de propulsie și comandă care îi asigură deplasarea în orice direcție, la diferite altitudini, fără a fi la discreția curenților atmosferici cum este cazul baloanelor libere.

Tipuri de dirijabile

• Rigid (zepelin), având un schelet metalic (care menține forma vehiculului) îmbrăcat cu un material textil.
• Nerigid, având un înveliș asemănător unui balon, forma sa fiind menținută de presiunea gazului din interior.
• Semirigid, un dirijabil nerigid, dar care având o chilă fixă sub camera de gaz.

Elementul comun pentru toate dirijabilele este sistemul de propulsie (motor și elice, prin care se diferențiază de baloane) care permite pilotului să le conducă.

Zepelinele au fost primele aerostate dirijabile folosite cu succes în aeronautică. Denumirea provine de la constructorul lor, Ferdinand von Zeppelin. Erau folosite între anii 1900 – 1940 la transportul de persoane sau mărfuri, cât și în scopuri militare. Succesul lor, în comparație cu alte tipuri de dirijabile, a fost atât de mare încât constructorul a atras un număr mare de investitori, putând astfel să mărească dimensiunile zepelinului și să le fabrice în serie.

A fost, însă, detronat definitiv de apariţia avionului şi de o serie de accidente care au culminat în 1937 cu catastrofa celebrului LZ-129 Hindenburg, cel mai mare strato-cruiser construit vreodată.

Se pare, însă, că dragostea față de dirijabile nu s-a stins, iar experții în aviație vor să le pună din nou pe cer. Partea bună e că s-au schimbat multe din 1937, iar unul dintre cele mai importante aspecte ar fi faptul că dirijabilele folosesc heliu, care e complet inert și sigur, comparativ cu hidrogenul inflamabil folosit în anii ’90.

Cei de la Hybrid Air Vehicles au creat Airlander 10, despre care spun că e mult mai sigur, datorită materialelor moderne utilizate. Dirijabilul are 92 de metri lungime și poate zbura cinci zile fără să aterizeze. „Putem transporta pe distanțe de trei ori mai mari decât un elicopter și putem transporta mult mai mulți oameni, mai exact 50 în loc de 16, totul la o treime de preț”, au explicat cei de la HAV.

De asemenea, compania franțuzească Flying Wales a creat un dirijabil de 140 de metri, numit LCA60T, care se pare că va fi manevrat de doi piloți, deși este posibil și controlul autonom. Acesta are un sistem electric de propulsie care folosește baterii cu grafen. Acestea sunt utile pentru a da dirijabilului „o mână de ajutor” când trebuie să planeze, să ridice încărcătura sau să se stabilizeze în caz de vreme dificilă. De asemenea, va putea decola vertical și circula cu o viteză de 100 de kilometri pe oră.

Dirijabilele ar putea fi extrem de utile pentru a oferi ajutor în zonele afectate de cutremure sau inundații, tocmai pentru că în acele situații nu te poți baza pe avioane sau automobile. În umătorii 20 de ani, se estimează că piața dirijabilelor va atinge 50 de milioane de lire.

Articol scris de Mihai Bajureanu

Sursă: Wikipedia și playtech.ro