Okay …câteva teorii despre etimologie

Okay (prescurtat OK) este un cuvânt din limba engleză, care înseamnă „bine”, ori „acceptabil”, în funcție de context. OK este utilizat pentru a descrie o stare de spirit, un acord, sau chiar pentru a începe o propoziție.

Apariția lui este de dată recentă (secolul al XIX-lea), și multe alte limbi l-au împrumutat, fiind astăzi o expresie aproape universală. Nu există un consens cu privire la ortografie: poate fi găsit sub formele „OK”, „O.K.”, „ok”, „okay”, „okee”, „okie”, „kay”, „k” sau „kk”.

Vă prezentăm mai jos câteva teorii interesante despre etimologia cuvântului.

O teorie susține că OK este abrevierea pentru „oll korect”, un termen din jargon apărut în anii 1830. Cuvântul OK a apărut sub forma unei glume în 1839, în ziarul The Boston Post.

Martin Van Buren, al optulea președinte al S.U.A., ce avea porecla Old Kinderhook, a fost cel care a popularizat cuvântul OK.

Van Buren ar fi început să folosească OK drept semnătură, iar susținătorii președintelui erau cunoscuți sub numele de OK Club.

În dicționarul limbii Choctaw, scris de Cyrus Byington în anul 1915, și în alte dicționare care au fost publicate mai târziu, okeh însemna „este așa și în niciun alt mod”.

Scriere greșită “O.R.” pentru “Order Received”. O greșeală obișnuită în vestul SUA datorită formelor similare ale literelor R și K.

Inițialele de la “Open Key”. Un semnal telegrafic global care înseamnă „gata de transmisie”.

În latină Omnis Korrecta (“all correct”), ar putea avea ca și prescurtare OK.

Termenul era folosit de către profesorii timpurii care notează lucrările de examen (extemporal).

OK de la “Zero Killed”. În trimiterile militare după o bătălie sau o misiune de luptă în care nu fuseseră suferite victime.

Opusul de la KO (knockout). Autorul este Allan Pease în 1981.

Sursă: Wikipedia

Articol scris de Mihai Bajureanu