Suntem români.Dar ce sărbători internaționale celebrăm?

,,Voi sărbători Halloween când va merge americanu’ cu sorcova și capra!” 

Cu siguranță  am auzit-sau văzut în social media de multe ori această afirmație.Nu cred că există vreo sărbătoare cu o reacția mai contradictorie decât Halloween. Ce e totuși american, internațional și ce e autohton în sărbătorile pe care le celebrăm? Așteptăm cu nerăbdare Crăciunul, Anul nou, Paștele, chiar Ziua Muncii. De ce suntem atât de virulenți împotriva Halloween-ului?

Vom analiza rând pe rând principalele motive invocate:

1.E o sărbătoare a diavolului

Sărbătoarea are origine celtică. Pentru cei care au uitat lecțiile de istorie, dacii făceau și ei parte din familia celților. Aceasta s-a răspândit odată cu imigranții irlandezi din Statele Unite ale Americii, în secolul al XIX-lea. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows- Even (evening), noaptea dinainte de All Hallows, adică noaptea de dinaintea Zilei tuturor sfinților. Halloween a prosperat în țările unde predomină creștinismul apusean, catolic și protestant. În aceste culte, Ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie, spre deosebire de ortodoxism, unde sărbătorim Ziua Tuturor Sfinților în prima duminică după Rusalii.

Cu timpul, sărbotoarea și tradițiile ce o înconjoară s-au schimbat. Conform tradiției, această noapte era și noaptea dintre vechiul și noul an. Granița dintre lumea celor morți și  a celor vii era fragilă, ceea ce le permitea spiritelor să cutreiere pământul. Purtând costume-piei de animale pe vremuri sperau să fie mai greu de depistat de spiritele răufăcătoare.

Da, nu e o sărbătoare ortodoxă, dar e cale lungă de aici la o sărbătoare a diavolului. Veți găsi cu siguranță pe internet numeroase  articole despre satanismul din Halloween și cât de nocivă este. Dar ce poate fi oare periculos a te îmbrăca în costume colorate, și a merge din casă în casă, cerând bomboane, și ,,amenințând” cu o farsă ?

2.Nu e o sărbătoare românească

Nu cred că putem menționa o sărbătoare mai internațională ca Nașterea Domnului, sau cum i se spune în general, Crăciunul. Bineînțeles, sunt anumite elemente ale sărbătorii pe care le considerăm strict românești-ursul, capra, semănatul. Din (ne)fericire, tradiții asemănătoare se regăsesc însă și în patrimoniile culturale ale statelor învecinate. Chiar numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar “surov” (verde fraged).Se face aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore în jurul căreia se împleteau flori de hârtie colorată.

Mai mult, pe de o parte, pleiada de obiceiuri pe care le așteptăm cu nerăbdare-împodobitul bradului, oferirea de cadouri, mesele copioase își au originile într-o sărbătoare păgână-pre și necreștină. Saturnalia (Saturnaliile) se țineau între 17 și 25 decembrie și erau dedicate zeului roman Saturn. Era o săptămână de decadență, de petreceri nebune. Saturnaliile aveau elemente pe care le cunoaștem bine și azi: procesiuni, lumânări, cadouri oferite altor oameni, dar și case decorate cu verdeață. Pe de altă parte,  strămoșii vikingilor, aveau în perioada solstițiului de iarnă (21 decembrie) o sărbătoare numită Yule, când făceau focuri uriașe, beau bere și istoriseau. Vechile populații din nordul Europei venerau copacii și aduceau la ceas de sărbătoare ramuri verzi în casă. Din vechime se crede că cele două culori tradiționale de Crăciun, verde și roșu, simbolizează fertilitatea.

Nu atât de diferit de Crăciunul tradițional românesc, nu ?

3.E o sărbătoare întunecată și înfricoșătoare.

E indubitabil o sărbătoare care are legătură cu moartea. Dar același lucru putem spune despre Moșii, dar nu ne ferim de această datină.Cât despre termenii de ”întunecat” și ”înfricoșător” sunt mult prea subiectivi. E foarte dificil de contorizat ce te sperie pentru că fiecare are experiențe proprii prin care gestionează aceste emoții.

Totuși, să suții că a te costuma într-un personaj de poveste sau animal, a scobi dovleci în forme diverse, sau a ”colinda” după bomboane e înfricoșator și nepotrivit pentru copii, mi se pare puțin ipocrit dacă ne uităm la măștile tradiționale românești. Măştile populare erau folosite în România încă din perioada precreştină, iar ele s-au păstrat şi în creştinism. Acestea sunt legate de anotimpuri, dar şi de naştere, nuntă şi înmormântare. Principalele momente din viaţa omului-nașterea, nunta,înmormântarea  erau însoţite în acele vremuri de nevoia de veselie. Unele măşti ieşeau efectiv hidoase, pentru că dinţii erau făcuţi din gheare de găină sau de curcan. ”Ca să sperii pe urât, trebuie să fii mai urât ca el”. În schimb, măştile care atrăgeau bunăstarea, cum ar fi masca de paparudă, cele care invocau ploaia, sunt extrem de frumoase.

Am vorbit despre Halloween, și de ce ar trebui să (nu) îl sărbătorim. Am vrea totuși să menționăm și  una din sărbătorile noastre cele mai uitate:

Lăsatul secului

În calendarul ortodox, pe 14 noiembrie, este consemnat Lăsatul Secului, sintagmă ce semnifică lăsarea obiceiurilor lumeşti înainte de intrarea în post. Conform tradiţiei, creştinii se adună în această zi la mese pline cu alimente şi băuturi care vor fi interzise în perioada Postului Naşerii Domnului. Tradiţiile legate de „Lăsata Secului” diferă de la o zonă la alta a ţării. Unul din elementele comune este totuși masă festivă la care se adună familia, rudele sau prietenii.

Tradiții de prin țară adunate:

• În Bărăgan, un vechi obicei ne spune că trebuie strânse toate oasele şi resturile de mâncare într-o faţă de masă. A doua zi trebuie aruncate afară spre răsărit, spunându-se următoarele cuvinte: „Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiţi îndestulate şi de la holdele mele oprite”. Se crede că practicând acest obicei, vrăbiile, mai ales, nu vor strica ogoarele.
• Finii vin la naşi fără a fi chemaţi, cu dar: o găină friptă, un colac mare uns cu miere sau turtă în foi şi o sticlă cu vin. Ei îşi cer iertare pentru greşelile de peste an, iar naşul, după ce îi iartă, întinde masa. La desert, se servesc plăcinte cu fructe şi cu legume, dar mai ales cu struguri sau cu stafide, care simbolizează sporul şi vigoarea spirituală.
•  Femeile nu au voie să coasă, nu torc şi nu ţes. Dacă nu e respectat obiceiul, respectiva gospodină va fi lovită de rele şi de boli.
• Dacă dai împrumut ceva din casă, se vor înmulţi lupii şi vor coborî în sat.
• Femeile fac turte de mălai şi le dau de pomană pentru morţi şi vii.
• Un obicei des întâlnit în satele din Ardeal, dar nu numai, este cel ca femeile să spele toate vasele în care au pregătit bucate „de dulce”, astfel ca acestea să poată fi folosite pentru mâncare de post pe care o vor pregăti timp de 40 de zile.
• ,,Baterea halviţei” este un obicei din Muntenia,mai cu seamă pe placul copiilor. Se leagă o sfoară de o grindă, în dreptul mesei. De capătul sforii se agață o bucată de halviţă. Toţi copiii stau roată de jur împrejurul mesei cu gurile căscate ca să poată prinde bucatade halviţă. Cel care prinde bucata, o poate păstra.Câte sărbători, atâtea obiceiuri. Până una alta, părerile sunt împărțite, iar alegerea este a fiecăruia. Dacă te identifici cu valorile Halloween-ului, Sfântului Valentin, Zilei Recunoștinței sau Lăsatului secolului atunci le poți cu siguranță celebra, și practica după cum vrei.

Câte sărbători, atâtea obiceiuri. Până una alta, părerile sunt împărțite, iar alegerea este a fiecăruia. Dacă te identifici cu valorile Halloween-ului, Sfântului Valentin, Zilei Recunoștinței sau Lăsatului secolului atunci le poți cu siguranță celebra, și practica după cum vrei.