Cu trenul între Belgrad și Bar
Calea ferată Belgrad – Bar este mereu inclusă între cele mai frumoase trasee europene unde să mergi cu trenul, însă nu doar peisajele sunt interesante, ci și istoria ei. La marele proiect al lui Tito s-a lucrat 25 de ani, au fost probleme cu banii și multe dintre rutele secundare nu s-au mai construit niciodată. Au fost și accidente grave, dar și episoade cumplite din război. La fel ca în multe zone din țara noastră, și pe calea ferată de la Belgrad la Bar călătoria durează mai mult decât acum 40 de ani.
Rețeaua feroviară era bine dezvoltată în Iugoslavia lui Tito și țara era traversată de trenuri de foarte lung parcurs, într-o vreme când cursele aeriene nu erau atât de la modă și foarte multă lume mergea cu trenul.
Iugoslvaia era traversată și de trenuri care porneau de la noi, era cunoscut de exemplu trenul București – Timișoara – Belgrad (care nu mai există de câțiva ani).
De la Belgrad la Bar sunt 524 km, dintre care peste 300 km sunt în Serbia, 13 km în Bosnia și 185 km sunt în mica republică Muntenegru (Crna Gora). Sunt peste 250 de tuneluri ce acoperă peste o cincime din întreaga cale ferată, iar cele mai lungi se numesc ”Sozina” și “Zlatibor”, au peste 6,1 km fiecare și trenul poate face și peste 15 minute.
Sunt peste 450 de poduri și cel mai celebru este viaductul Mala Rijeka de jumătate de kilometru lungime și 200 m înălțime. Când calea ferată a fost deschisă, cele mai rapide trenuri făceau șapte ore, astăzi cele două trenuri zilnice pe sens fac 11 ore, fiindcă multe secțiuni au disperată nevoie de reabilitare și sunt o mulțime de zone cu restricții de 30 km/h.
Și față de acum 12 ani lucrurile s-au degradat: existau și trenuri care făceau 9 ore și numărul de trenuri directe pe sens era de 4-5 pe zi. Un bilet costă 21 de euro. Cele două trenuri zilnice se numesc ”Tara”, după numele unui râu și unui canion și ”Lovcen”, după numele celui mai important munte din…Muntenegru. Trenul pleacă din gara Beograd Topcider.
Calea ferată pornește din zona Câmpiei Panonice și ajunge la Marea Adriatică, trecând prin zone superbe precum Alpii Dinarici, lacul Skadar (Scutari) și canioane spectaculoase. Sunt zone stăpânite de-a lungul istoriei de iliri, greci, romani, bizantini, otomani și austro-ungari.
Cei mai rapizi sunt primii 100 km de la Belgrad spre Valjevo, viteza medie fiind de aproximativ 80 km/h, cu peste 10% mai bună decât acum un deceniu, porțiunea fiind modernizată recent. Viteza scade apoi pe cei 90 km de la Valjevo la Uzice, distanța fiind parcursă în 110 minute.După Uzice peisajele devin interesante, trenul începe să urce, traversează pentru scurt timp Bosnia și, după alte câteva zeci de kilometri intră în Muntenegru și urmează cele mai interesante trei ore ale călătoriei. La 338 Belgrad se află Bijelo Polje, primul oraș din Muntenegru întâlnit în călătorie, iar peisajele devin spectaculoase apoi, mai ales în zona cheilor râului Tara unde se găsește cel mai adânc canion din Europa. Sunt multe clipuri pe Youtube cu filmări din cabina mecanicului și se pot vedea prăpăstiile, se poate vedea râul și faptul că trenul tot urcă, punctul de maxim fiind la peste 1.000 m altitudine. La 20 de km înainte de sosirea la Podgorica este și viaductul Mala Rijeka, unul dintre cele mai spectaculoase poduri feroviare europene.
Articol scris de Mihai Bajureanu
Sursă: HotNews.ro
